Bianca azi zice:

     Am crescut.  Primul an de facultate. A trecut ceva timp. Poate ca am rămas același copil, poate că încă mai scriu prost și prostii, dar simt nevoia să scriu. Ceea ce e bine. Cred.

    Ieri am avut una din cele mai negre zile din tot anul. A fost prima dată când am vrut să mă las de teatru. Am avut o zi nenorocită de'a  dreptul. Nu mi-a ieși mai nimic. Cu toate astea, am înțeles că în regulă să ai și zile în care să fii praf. De'a dreptul praf. Dar seara, m'am dus în timpul repetițiilor la geam. Ningea. Ningea pentru prima dată. Zăpada se pusese pe acoperișuri și încă fulguia. Strada era luminată de un felinar sau doua, lumina fiind tare obosită. Câțiva copii mergeau fericiți, țopăind și țipând. Se bucurau și erau așa de încântați. În cealaltă parte,pe o altă stradă, un reflector străpungea norii, pierzându'se prin ei. Și dintr'o dată lumina se stinge în sală. Liniște. Repetiția se întrerupe și toți fug la geam. Geamul se deschide și frigul intra cu un val de răceală și prospețime.

    Bucurați'vă, oameni buni. A venit iarna.