Bianca azi zice:

    E o chestie ciudata si cu destinu' asta. S'a intamplat ca oamenii de care sa' mi placa cu adevarat si pe care am ajuns sa'i iubesc sa plece, sa dispara, sa se retraga sau sa se transforme. Asa ca iti dai seama ca esti singur. MEREU, ESTI NUMAI TU. Si te doare atuncic and realizezi, pentru ca abia atunci de dai cu capu' de pamant si incepi sa sangerezi singuratate. Omaenii chiar nu sunt ajutoare, asta e ceea ce vrei tu sa crezi. Toti sunt acolo doar pentru ca si ei au nevoie de un bine la randul lor. Asta e normal. Normal. Cuvantu' asta si'a pierdut sensul de mult. Societatea ii dreseaza conotatiile, dar am uitat ca oameni suntem multi, deci mai multe "normalulri", noi fiind deferiti, chiar prin definitie.

    Oamenii sunt egoisti. N'am crezut.. Foarte mult timp am incercat sa le caut scuza, da' acum realizez ca eu eram scuza pentru toate, nu mai poti fi obiectiv cand te atasezi de oameni.

    Si acum, singura ... te doare, e normal sa simti durerea. Dar cateodata durerea e atat de mare precum o vijelie care tranteste pomii la pamant, facandu'i sa se  scufunde intr'o mare a disperarii. Eu ma scufund in propria mare de lacrimi. Si nu asta ma trage in jos, tot ceea ce ma trage e faptul ca am iubit si ca urmeaza sa' mi para rau ca iubesc oamenii. Din cand in cand, regretului ii tine locul lasitatea, ca n'am recunoscut'o la timp.

    Seara, draga de ea.. doar seara ne mai ajuta. Si Nichita.